Prietenia
Dragostea este o latură firească şi esenţială a fiinţei noastre; dar când se transformă în „dragoste ade-vărată” – dragoste pentru Creator – îşi dobândeş-te adevărata natură şi înfăţişare, şi devine apoi desfătare „pu-ră” în pragul unirii.
A avea prieteni credincioşi este la fel de important ca a-ţi satisface cerinţele vitale ale existenţei; tovărăşia sigură şi liniş-titoare a prietenilor te pune la adăpost de multe riscuri şi de multe pericole.
Oamenii înţelepţi, când văd că prietenia se strică, îndepăr-tează îndată cauza nemulţumirii şi reaşează relaţiile pe bunul lor făgaş; şi mai înţelepţi sunt cei care se străduiesc să evite sau să prevină neînţelegerile de la bun început.
Suntem prieteni adevăraţi şi credincioşi dacă ştim să împărtă-şim necazurile şi bucuriile prietenilor noştri; dacă nu ştim să plângem când prietenii noştri plâng, sau să ne bucurăm când se bucură, nu se poate spune că suntem prieteni adevăraţi.
Cei care nu-şi uită prietenii care dau de necaz sunt prieteni adevăraţi şi credincioşi; cei care nu-şi ajută prietenii la nevoie nu ştiu ce e prietenia.
Prietenia ţine de inimă şi de sinceritate; cine crede că-şi poate face prieteni prin minciuni şi făţărnicie se minte pe sine; chiar dacă unii oameni mai neghiobi cad în plasa fă-ţărniciei şi a linguşelii, acestea din urmă nu pot hrăni o prietenie durabilă.
Cine are obiceiul să îşi contrazică prietenii şi să li se pună împotrivă are prieteni puţini. Cine vrea să aibă prieteni mul-ţi şi credincioşi nu trebuie să se certe cu ei pentru lucruri de nimic.
Scris de Fethullah Gülen